Se afișează postările cu eticheta Pamant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pamant. Afișați toate postările

Luna se apropie de Pamant














Nu are rost sa mentionam stirile catastrofe (sau erau stiri despre catastrofe?) care au circulat zilele acestea atat in presa cat si la TV.

Este normal ca Luna sa nu se afle mereu la aceeasi departare de Pamant. Luna nu are o orbita circulara, adica in anumite momente ea se afla la o distanta mai mica fata de Pamant, iar alteori la o distanta mai mare. Distanta minima fata de Pamant se numeste „perigeu” iar cea maxima „apogeu”. La fiecare orbita ce dureaza 29 de zile, Luna trece prin ambele situatii. Pozitiile minime difera uneori cu cateva zeci de kilometri. Adica, in fiecare luna calendaristica, Luna se afla la o distanta minima si una maxima.
De exemplu, in 4 ianuarie 1912 Luna s-a aflat la o distanta de 356.379,7 kilometri, in 26 ianuarie 1948 se afla la o distanta de 356.465,1 km, in 8 martie 1993 se afla la o distanta de 356.529,7 km, iar astazi, se afla la o distanta de 356.578,2 kilometri. Valorile reprezinta cea mai apropiata distanta masurata.
Luna nu se afla la cea mai mica distanta din ultimii 19 ani. Pe 10 ianuarie 2005 Luna s-a aflat la o distanta de 356.573 fata de Pamant.
Datele arata ca Luna se indeparteaza.
O persoana din doua va suferi de insomnie, dureri de cap si presiune arteriala pana maine. Milioane de oameni nu vor putea dormi in aceasta noapte. Toate aceste tulburari vor fi provocate de Luna, care se apropie periculos de Pamant, relateaza public.

Ce va ramane in urma noastra atunci cand toti vom disparea?


Care va fi ultima impresie pe care umanitatea o va lasa, sa spunem peste 100 de milioane de ani? Aceasta este ideea de la care a plecat omul de stiinta Jan Zalasiewicz de la Universitatea din Leicester atunci cand si-a publicat studiul de anvergura asupra viitorului indepartat al Terrei, anunta ScienceDaily.
Jan Zalasiewicz preia postura unui extraterestru care exploreaza Pamantul in viitorul indepartat. Conform presupunerilor omului de stiinta, primele teste care vor fi efectuate vor fi cele geologice. Cat de curand, extraterestrii ar urma sa afle o poveste grandioasa a miscarii continentelor, a erelor glaciare, a urmelor de viata care ar merge inapoi in timp pentru mai multe miliarde de ani, a catastrofelor naturale si a ascensiunii si scaderii drastice a oceanelor. Dar poate cea mai importanta descoperire a vizitatorilor din spatiul extraterestru ar fi cea a unei schimbari dramatice a climei si a disparitiei totale a oricarei urme de viata. „Din perspectiva a 100 de milioane de ani in viitor, atunci cand umanitatea va fi disparut, cu siguranta, de multa vreme, suprematia omului pe Terra nu va reprezenta mai mult decat inseamna pentru noi era dinozaurilor. Ce urma vom lasa noi in rocile Pamantului? Ce se va alege de marile noastre orase, drumuri, de materialele plastice si de creatiile noastre? Ce fosile vor ramane in urma noastra? Cu siguranta ca urmele lasate de umanitate vor fi cele ale impactului pe care il are asupra mediului inconjurator si asupra climei. Acestea sunt singurele dovezi care ne vor supravietui”, sustine Jan Zalasiewicz.„O simpla privire in viitor poate reprezenta un semnal de alarma. Activtitatile noastre deja au lasat o urma puternica pe fata Terrei, si nu este vorba de o urma pozitiva. Inca nu este tarziu sa limitam efectele actiunilor noastre de zi cu zi. Nu cred ca ne dorim ca exploratorii din viitor sa ne considere doar niste primate bipede extrem de stupide”, concluzioneaza autorul studiului.